Singurul popor pe care romanii n-au putut să-l cucerească. Au fondat o super-putere
În lunga istorie a Republicii și apoi a Imperiului Roman, puține popoare au reușit să țină piept cu adevărat mașinăriei militare romane.
Unul singur, însă, a rezistat neînfrânt – și nu doar atât, dar a și fondat una dintre cele mai impresionante super-puteri asiatice ale Antichității: parții.
Parții, un popor de origine încă disputată de istorici, au fost singurii adversari ai Romei pe care aceasta nu i-a putut supune niciodată complet. Între 247 î.Hr. și 224 d.Hr., aceștia au dominat Orientul Apropiat și Asia Centrală, ridicând un imperiu care se întindea de la Mediterana până la granițele Chinei, scrie Adevarul.
Deși deseori învăluiți în mister, parții au fost războinici redutabili, constructori de imperiu și promotori ai unei culturi cosmopolite.
Originile enigmatice ale parților
Rădăcinile parților sunt controversate. Strabon, geograful antic, îl menționează pe Arsace, primul lor conducător, ca provenind din tribul scitic Parni, o ramură a iranienilor nomazi Dahi.
Aceste triburi au pătruns în regiunea Parthava (sud-estul Mării Caspice) în perioada premergătoare anului 250 î.Hr.
Călătoria lor de la triburi semi-nomade la fondatori de imperiu începe într-un context în care Imperiul Seleucid, moștenitor al cuceririlor lui Alexandru Macedon, începea să dea semne de slăbiciune.
În 247 î.Hr., profitând de o revoltă locală, Arsace cucerește provincia Parthava și își declară independența, devenind primul rege part. A urmat o perioadă de instabilitate, dar și de extindere, în care urmașii lui Arsace au profitat de conflictele dintre marile imperii ale vremii.
Ascensiunea unei super-puteri
Transformarea parților într-o forță imperială majoră a fost consolidată de Mithridates I, unul dintre cei mai importanți conducători ai lor. Sub domnia sa, între 171 î.Hr. și 138 î.Hr., Imperiul Part cucerește Bactriana, Media, Babilonul și Mesopotamia, ajungând să controleze zone vaste care fuseseră odinioară sub dominația seleucidă.
A urmat o perioadă de expansiune accelerată, în care regii parți au zdrobit revolte, au învins puteri regionale și au integrat noi teritorii.
Apogeul acestui imperiu a fost atins sub domnia lui Mithridates al II-lea, care a transformat Parția într-o super-putere eurasiatică, influentă atât în politica regiunii, cât și în comerțul dintre Est și Vest.
Coșmarul Romei
În ciuda multiplelor confruntări, romanii nu au reușit niciodată să cucerească Imperiul Part. Primele ciocniri serioase au avut loc în secolul I î.Hr., iar cel mai dramatic moment s-a produs în 53 î.Hr., în bătălia de la Carrhae.
Acolo, armata romană condusă de triumvirul Crassus a fost complet distrusă de generalul part Surena. Crassus a fost ucis, legiunile au fost masacrate, iar stindardele romane au fost capturate – un simbol al rușinii în fața Romei.
Parții aveau un stil de luptă imposibil de contracarat de armata romană tradițională. Arcașii călare, maeștri ai tehnicii „hit and run”, și temuta lovitură partă – în care războinicul se întorcea în șa pentru a trage în timp ce galopa în retragere – făceau ravagii.
Atacurile bruște, retragerile simulate și cavaleria grea de tip catafract, îmbrăcată în armuri complete, completau o strategie letală.
Nici măcar împăratul Traian, în timpul campaniilor sale în Mesopotamia, nu a reușit să supună Imperiul Part fără costuri grele și, în cele din urmă, a fost nevoit să renunțe la ambițiile sale orientale.
Un imperiu al luxului și diversității
Parții nu erau doar războinici. Monarhii lor au adoptat o formă de guvernare inspirată din modelul persan, în care se intitulau „regi ai regilor”. Cu toate acestea, au păstrat și elemente grecești în administrație și cultură, construind un sistem birocratic eficient și tolerant.
Opulența curții regale era legendară. Generali ca Surena călătoreau cu mii de cămile, alaiuri de concubine și gărzi personale impunătoare. Potrivit lui Plutarh, suita lui Surena număra peste 10.000 de persoane, inclusiv cavaleri în armuri grele și vasali înarmați.
După aproape patru secole de dominație, Imperiul Part a început să se destrame sub presiunea conflictelor interne. Luptele pentru tron, asasinatele politice și pierderea autorității centrale au erodat fundațiile imperiului. În anul 224 d.Hr., nobilul Ardashir din regiunea Fars l-a învins pe ultimul rege part, Artabanus al IV-lea, punând bazele unei noi dinastii: sasanizii.
