Sanda Țăranu, mărturisiri emoționante despre mariajul cu regretatul Nicolae Țăranu. Ce îi lipsește cel mai mult după dispariția soțulu: „Mi-a povestit o mulțime de lucruri”
Sanda Țăranu vorbește despre drama pe care o trăiește după moartea soțului ei, Nicolae Țăranu. Fosta crainică TVR face dezvăluiri emoționante a mărturisit prin ce dor și greu trece de când persoana dragă s-a stins din viață.

Sanda Țăranu, personalitate de referință a Televiziunii Românești, a cucerit publicul de acasă nu doar prin prisma carierei sale de admirat, ci și a poveștii de dragoste desprinsă parcă din filme. A trăit o frumoasă căsnicie alături de Nicoale Țăranu, bărbatul cu care a fost aproape șase decenii.
Ce își amintește Sanda Țăranu din mariajul cu regretatul soț
Fosta jurnalistă a rememorat momentele frumoase trăite alături de regretatul ei soț. A povestit cum erau serile în care Nicolae Țăranu venea acasă cu povești și cărți.
„El mi-a povestit o mulțime de lucruri. Vorbea atât de frumos de colegii lui. Știi ce-mi lipsește cel mai mult acum, el citea foarte mult, și-mi lipsește acum faptul că nu vine să-mi spună cineva: trebuie să citești asta. Nu venea cu toată cartea, adevărat, dar numai cu un capitol din cartea respectivă și mă incita și imediat voiam să citesc și eu cartea după ce termina el.
Altă dată venea cu un articol de ziar. Mi-a adus o poezie, mi-aduc aminte, se numea „Apocalipsa din noi”, a mărturisit fosta crainică TVR în podcast-ul „Altceva cu Adrian Artene”.
„După trei luni de zile am avut curajul să umblu în sertarul lui”
Sanda Țăranu a mai spus că nu a putut mult timp să umble prin lucrurile regretatului soț. După trei luni a găsit interviurile și aparițiile sale.
„I-am găsit interviurile pe care le-a dat la radio și televiziune. Eu n-am umblat niciodată în lucrurile lui și după ce n-a mai fost, abia după trei luni de zile am avut curajul să umblu în sertarul lui și am găsit interviurile.
Interviurile le-a ascultat la radio, le-a înregistrat și după aceea le-a copiat de mână cu întrebare-răspuns, întrebare-răspuns. Am găsit și câteva cronici, iar peste șapte ani de zile, găsesc alte cronici și din țară și mai ales din străinătate. Scria în nemțește și a trebuit să rog pe cineva să-mi traducă, că el nu se lăuda”, a mai adăugat ea.