Spectacol fenomen! Musicalul „Romeo și Julieta”, varianta rock-pop, a cucerit publicul! Actorul principal dezvăluie secretele din spatele cortinei: „Un carusel de emoții”
Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” readuce pe scenă unul dintre cele mai iubite musicaluri pop-rock, „Romeo și Julieta”, după 15 ani. Spectacolul semnat de compozitorul Gérard Presgurvic, inspirat din celebra lucrare a lui William Shakespeare a devenit deja un veritabil fenomen în lume artistică din Capitală. În rolul principal îl avem pe extrem de talentatul artist Andrei Mihalcea care ne-a împărtășit mai multe secrete dincolo de cortină. De ce nu aveți voie să ratați musicalul? Aflați chiar de la el!
Spectacol fenomen! Musicalul „Romeo și Julieta”, varianta rock-pop a cucerit publicul!
Andrei, înainte de toate, te felicit pentru interpretarea fantastică din spectacol! A fost cu adevărat impresionant! Vreau să ne spui cum a fost să muncești la acest personaj. De unde ți-ai luat toată energia debordantă și sensibilitatea pentru acest rol?
Mulțumesc din suflet pentru cuvintele frumoase! Faptul că emoțiile noastre au ajuns la dumneavoastră este o mare bucurie pentru noi! Acest personaj este unul la care visez încă din perioada liceului, când ascultam emoționat musicalul lui Presgurvic și doar îmi imaginam că, „Într-o zi” (numele primului duet al lui Romeo și al Julietei), voi îmbrăca și eu costumul lui Romeo. A fost o mare provocare, însă ce lucru frumos se obține ușor? În primul rând, la momentul castingului aveam 100 de kilograme. Asul din mâneca mea a fost faptul că l-am cucerit pe Kero cu interpretarea ariei personajului.
A fost norocul meu, pe care l-am completat cu o ambiție aproape obsesivă de a reuși până la momentul premierei să am o formă fizică bună, care să îmi permită să realizez și să execut cu ușurință tot efortul spectacolului. Din momentul în care am primit rezultatul audiției, i-am scris lui Alin Potop, nutriționist, antrenor și om minunat, care m-a ajutat să îmi ating obiectivul, iar viața mea s-a schimbat total! Muzica superbă, subiectul nemuritor, povestea îndrăgită de generații întregi… reacțiile publicului, emoțiile care ne cuprind pe scenă, colegii extraordinari… toate și multe altele sunt argumente pentru energia minunată de care mă bucur și care mă împlinește atât de tare! În ceea ce privește sensibilitatea, este imposibil să nu o „invoc” la maxim, ținând cont de situațiile de un dramatism ieșit din comun la care sunt supuse personajele noastre! Întreg spectacolul este un carusel de emoții! Cu toții devenim vulnerabili și avem curajul de a ne expune așa în fața publicului! Fără secrete, fără măști... situațiile ne provoacă să fim autentici!
Care parte ți s-a părut cel mai greu de realizat în spectacol?
Întreg show-ul este extrem de complex și plin de provocări, atât fizice prin coregrafiile spectaculoase, cât și emoționale prin intensitatea trăirilor personajelor. Totuși, cel mai greu de realizat mi s-a părut momentul spânzurătorii. În spatele imaginii neobișnuite văzute de public se ascund multe manevre tehnice, care trebuie realizate extrem de atent și de asumat. Dar, din nou, spun... ce lucru de impact se realizează fără efort?
Sunteți o echipă atât de tânără, cu o energie explozivă! V-ați sincronizat perfect, de la muzică, la fiecare pas de dans. S-a văzut că sunteți o echipă bine închegată. Cum ați reușit să vă mobilizați atât de bine? Ce v-a unit așa de tare?
Doamne, ce echipă frumoasă, ce bucurie să spunem împreună această poveste! Ne unește marea dorință de a fi pe scenă, de a fi autentici, asumați și veridici, de a reuși să vă provocăm să simțiți alături de noi emoții puternice, sentimente diverse și esența spectacolului. Vă spun cu toată sinceritatea că, încă de la casting, am simțit că suntem o echipă. Deși poate aplicam pentru același rol, nu am simțit nicio clipă rivalitate, ba chiar ne-am ajutat și sprijinit unii pe ceilalți. Chiar și castingul a fost o experiență minunată! Ce ne unește încă este și feedback-ul publicului, care ne împlinește nespus!
De ce crezi că oamenii trebuie să vină să vadă Romeo și Julieta? Ce are diferit varianta voastră?
Spectacolul nostru este o avalanșă de trăiri! Este povestea nemuritoare pe care o știm cu toții, dar spusă de suflete, cu sinceritate, autentic și asumat! Sunt momente care și nouă ne taie răsuflarea! Este o energie superbă pe care trebuie să o simțiți, credeți-mă!
Vreau să ne povestești și despre tine, desigur! Cum a început cariera ta artistică? Visai de mic să faci tot ce faci astăzi?
Mereu mi-a plăcut să cred că muzica m-a ales pe mine și nu invers. De mic, mirajul scenei m-a atras și m-a chemat. Astfel că am pășit timid pe scenă la cinci anișori, când cântam cu tot sufletul șlagărele de atunci. Apoi am studiat pianul, clarinetul în timpul anilor de școală, iar la liceu am început să studiez opera. Am căutat de-a lungul anilor să îmi dezvolt o tehnică vocală solidă, care să îmi permită să interpretez o gamă largă de genuri muzicale precum opera, opereta, oratoriu, lied, musicalul și chiar muzica pop.
Am absolvit Facultatea de Interpretare Muzicală, licență și master, din cadrul Universității Naționale de Muzică din București, specializarea canto.
În prezent, sunt solist al Operei Comice pentru Copii, artist liric al Filarmonicii „George Enescu”, colaborez cu Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” și sunt membru al ansamblului de soliști al Studioului Experimental în Artele Spectacolului Muzical „Ludovic Spiess” din cadrul Operei Naționale București.
Debutul meu artistic a avut loc pe scena Operei Comice pentru Copii, în anul 2017. Pe această scenă am interpretat roluri importante din opere, operete și musicaluri celebre precum Contele Almaviva (Bărbierul din Sevilla, Gioachino Rossini), Prințul Ramiro (Cenușăreasa, Gioachino Rossini), Nemorino (Elixirul dragostei, Gaetano Donizetti), Pedrillo și Belmonte (Răpirea din Serai, W.A. Mozart), Tamino și Monostatos (Flautul Fermecat, W.A. Mozart) – toate în regia maestrului Cristian Mihăilescu – Rolf (Sunetul Muzicii, Richard Rodgers, în regia lui Răzvan Mazilu).
Anul 2023 este prilej pentru primul debut internațional, în rolul Contelui Almaviva din opera Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini (Clyde Opera Group, Glasgow, Scoția; regia Roxana Nițe, dirijor Răzvan Luculescu). De asemenea, am pășit pe scena Operei Naționale București, în rolul lui Gastone, din opera La Traviata, de Giuseppe Verdi (regia Alexandru Nagy, dirijor Daniel Jinga).
Am colaborat cu orchestre prestigioase precum Orchestra Națională Radio, Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Orchestra Filarmonicii Oltenia, Orchestrele Filarmonicilor Arad și Pitești (dirijor Constantin Grigore) și Orchestra Anima a Catedralei Sfântul Iosif (dirijor Cătălin Țoropoc).
Anul 2024 marchează un nou debut internațional, în rolul Don Ottavio din opera Don Giovanni (Clyde Opera Group).
Sfera realizărilor artistice este completată de rolul Catullus din Carmina Catulli, de Carl Orff, de interpretarea Oratoriului de Crăciun al lui Camille Saint-Saëns, ambele sub bagheta maestrului Iosif Prunner, la Ateneul Român. De asemenea, am interpretat, în primă audiție absolută, cantata Patimile Mântuitorului de Diana Iulia Simon, alături de Orchestra de Cameră Radio și am debutat în rolul Caramello din opereta O noapte la Veneția de Johann Strauss, pe scena Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”.
Și iată-mă acum, Romeo, acest dream role, pe scena Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”.
Ce te inspiră atunci când muncești?
Cea mai bună formă de inspirație, cea care mă provoacă să ofer tot ce am mai bun de fiecare dată, apare atunci când descopăr în mine valențe artistice de care nu credeam că sunt capabil, atunci când scena mă ajută să mă cunosc mai profund, mai atent.
De asemenea, o altă sursă de inspirație, liniște și echilibru deopotrivă, este familia mea, pe care o iubesc și de care sunt foarte mândru!
Dacă vorbim despre ceva mai concret, aș menționa reacția publicului sau a partenerilor de scenă, ei însuși fiind de multe ori o inspirație pentru mine.
Ai vreun ritual special înainte de reprezentații?
Da, cu siguranță nu urc pe scenă fără o încălzire temeinică a vocii. Recent am inclus în rutina de dinaintea spectacolelor câteva exerciții fizice care să îmi activeze corpul. Mă străduiesc, dacă spectacolul este complex și cu o dificultate mai crescută, să vorbesc mai puțin și să mă odihnesc bine în prima parte a zilei sau să mă răsfăț cu un mic dejun copios, delicios, și neapărat cu o cafea bună!
De asemenea, nu neglijez sfera spirituală. Mă străduiesc frecvent să găsesc liniște și răgaz pentru o rugăciune, pentru puțin dialog cu Dumnezeu, cu Maica Domnului. Astfel, mă simt invincibil și primesc forța și încrederea că totul va merge ca pe roate. Când nu găsesc această tihnă, în vâltoarea pregătirilor, semnul crucii îmi este aliat.
Schimbând puțin registrul, mereu soția mea se amuză de faptul că nu pot mânca ciorbă, vinete, ciuperci, alune sau ciocolată și nu pot bea băuturi acidulate. Ea este soprană și niciodată cele menționate nu au deranjat-o înainte de a cânta.
Care este spectacolul în care visezi să participi?
Sunt atâtea personaje care mi-ar deveni buni prieteni, încât îmi este atât de greu să aleg. Mi-ar plăcea să fiu Alfredo, în celebra Traviata a lui Verdi, Rodolfo, din superba La Bohème a lui Puccini, Faust din opera cu același nume a lui Gounod, Edgardo, din opera Lucia di Lammermoor, a lui Gaetano Donizetti, Romeo, din opera Romeo și Julieta a lui Gounod, Tony în West Side Story, de Leonard Bernstein, Freddy, în My Fair Lady, orice personaj Disney (de care sunt îndrăgostit iremediabil) și multe altele.
