Lecția dură a unui șofer român după 10 ani în străinătate: „Mi s-a schimbat gândirea, am crezut că fac bani rapid"
Munca de șofer pe camioane în străinătate este adesea văzută ca o oportunitate rapidă de a câștiga bani buni, mai ales pentru mulți români care caută un trai mai bun. Însă realitatea ascunde sacrificii greu de imaginat: ore lungi de muncă, stres continuu, lipsa unei vieți personale și probleme grave de sănătate. Adrian, un șofer român cu peste zece ani experiență pe drumurile Europei, povestește sincer cum visul său s-a transformat într-un coșmar și ce lecții a învățat după ani de muncă epuizantă.
„Băi, când am plecat pe tir pentru prima oară, acum vreo 11 ani, planul meu cu viața era în felul următor: eram tânăr, eram făcut cu mușchi, duceam o viață sportivă, fără substanțe sau alte prostii. M-am gândit că trag câțiva ani tare, mă pun bine financiar și gata. Dar acum, când mă uit în urmă, realizez că a fost cea mai mare prostie”, povestește Adrian.
La început, munca pe camion îl solicita enorm: ajungea să lucreze chiar și 15 ore pe zi. Obiectivul era clar — să strângă cât mai mulți bani într-un timp scurt. Nu se gândea la consecințe. Dar, treptat, corpul său a început să cedeze sub povara oboselii cronice, stresului, alimentației haotice și a lipsei somnului. Rezultatul: o stare fizică și psihică alarmantă.
„Ajunsesem să am ficat gras și să cântăresc 108 kilograme. Mâncam compulsiv, din stres, nu din foame. Era o autodegradare lentă, dar sigură. Am înțeles că, de fapt, nu făceam muncă. Făceam sclavagie”, mărturisește el.
Zilele de muncă, un coșmar
Pe lângă problemele de sănătate, Adrian și-a pierdut și bucuria de a trăi. Munca devenise un chin zilnic, iar viața „liberă” promisă de meseria de șofer internațional dispăruse cu totul. „Când am încetat cu sclavia, percepția asupra muncii s-a schimbat complet. Am început să văd munca ca pe un necesar, dar într-un ritm omenesc”.
Schimbarea a venit lent, dar sigur. A început să refuze cursele lungi și epuizante, să lucreze mai puțin și mai inteligent. A înțeles că nu merită să-și sacrifice viața pentru niște bani pe care oricum îi va cheltui pe tratamente. „Acum, dacă bag un local cu dublă, la 12 noaptea sunt în pat. Nu mai lucrez șase zile consecutive, maximum trei, apoi acasă”.
Mentalitatea periculoasă a multor români plecați în străinătate
Adrian atrage atenția asupra unei mentalități răspândite printre românii plecați la muncă în străinătate: ideea că în 4-5 ani îți poți rezolva toate problemele — casă, mașină, economii. „Vă înșelați. Mai bine muncești mai încet, în tihnă. Am văzut colegi care au făcut infarct după 3-4 ani de muncă nebună”.
Astăzi, chiar dacă i s-ar oferi salarii mari, 2000 sau 2500 de lire pe săptămână, Adrian spune că nu mai acceptă acel ritm de viață. Pentru el, lecția este clară: niciun ban din lume nu merită să-ți pui sănătatea sau viața în pericol. „Mi s-a schimbat gândirea, am crezut că fac bani rapid", dar nu e așa.
Cât se câștigă
Mii de șoferi români lucrează anual în țări precum Germania, Olanda, Belgia, Franța sau Marea Britanie. Salariile pot părea atractive: între 2000 și 3500 de euro net pe lună, în funcție de tipul transportului, distanțe parcurse și orele lucrate. În Regatul Unit, șoferii pot ajunge la venituri de peste 3000 de lire sterline în perioadele aglomerate.
Cu toate acestea, aceste venituri vin cu un cost greu: oboseală cronică, viață personală aproape inexistentă, riscuri majore pentru sănătate și izolare socială. Mulți locuiesc cu lunile în cabine, trăiesc pe drum și ajung acasă doar ocazional. Alimentația dezechilibrată, lipsa mișcării și stresul continuu afectează grav sănătatea, scriu cei de la stiridiaspora.ro.
Tot mai mulți șoferi încep să vorbească deschis despre aceste realități și cer condiții de muncă decente, contracte corecte și respect pentru munca lor. Meseria lor este dificilă, dar indispensabilă pentru economia europeană. Așa cum spune și Adrian, „munca nu trebuie să fie un blestem, ci un drum echilibrat spre o viață decentă”.
