Două decenii la voia hazardului. Salina Praid era expusă prăbușirii din 2007, dar s-a stat românește cu mâinile în sân
De aproape 20 de ani, Salina Praid se află în pericol, iar autoritățile au lăsat lucrurile la voia întâmplării, deși avertismentele științifice au fost clare. Un studiu publicat în 2007 și citat recent de președintele României, Nicușor Dan, avertiza asupra infiltrării apelor de suprafață, mai ales dinspre pârâul Corund, cu risc de prăbușiri în subteran. În ciuda recomandărilor concrete, nu s-a intervenit. Lucrarea Addressing the Risk of Surface Water Intrusion in Old Romanian Salt Mines expunea în detaliu pericolele și soluțiile posibile. Green Report confirmă complexitatea cercetărilor desfășurate atunci.
Două decenii de ignoranță
De aproape 20 de ani, Salina Praid se află în pericol, iar autoritățile au lăsat lucrurile la voia întâmplării. Nu s-a facut nimic, deși semnalele de alarmă au fost cât se poate de clare. Aproape 20 de ani, în voia sorții.
Nicușor Dan a dezvăluit că autoritățile aveau cunoștință de un amplu studiu realizat în 2007 și care arăta clar că cât de mare este riscul prăbușirii.
Avertismente clare tratate cu indiferență
Concret, despre ce este vorba. Salina Praid este una dintre cele mai vechi mine de sare din România, activă de peste două secole și vizitată anual de zeci de mii de turiști. Însă, de aproape 20 de ani, zăcământul se află în pericol real, avertismentul fiind formulat oficial în 2007 printr-un studiu științific realizat de INCDMRR și prezentat la conferința IMWA. Documentul, intitulat Addressing the Risk of Surface Water Intrusion in Old Romanian Salt Mines, avertiza explicit asupra riscului infiltrării apelor de suprafață în masa de sare. Se știa că pârâul Corund este principalul pericol, dar nicio intervenție structurală nu a fost făcută pentru izolarea zonelor vulnerabile.
Deși riscurile erau nu doar teoretice, ci susținute de simulări geofizice și modelări hidrologice, autoritățile au preferat să ignore problema. Nicușor Dan a făcut public faptul că acest studiu fusese cunoscut încă din 2007, dar nu s-a trecut la acțiune, avertismentele științifice fiind tratate ca simple ipoteze.
Într-o țară obișnuită să reacționeze abia după ce apare o criză, Salina Praid devine un studiu de caz despre ceea ce înseamnă ignoranța instituționalizată față de avertismentele științifice, scrie Green Report.
Cercetări avansate și dovezi științifice ignorate
Cercetătorii au folosit metode moderne, precum tomografia de rezistivitate electrică (ERT), pentru a identifica prezența apei în subsolul salinei. Această tehnică, explică Green Report, permite vizualizarea structurilor geologice fără foraj, oferind o imagine clară a zonelor afectate.
În paralel, s-au realizat și analize chimice ale apei, pentru a detecta prezența clorurilor și a sodiului – indicatori direcți ai dizolvării sării.
Toate aceste date au fost integrate într-un sistem decizional denumit DKRControl, care combina informații geologice, istorice și hidrologice pentru a estima cu precizie scenariile de risc.
Cu alte cuvinte, România avea în 2007 nu doar o radiografie a pericolului, ci și soluții aplicabile, dar nu au fost puse în practică.
Eroziune lentă, dar inevitabilă
Masa de sare de la Praid este compusă din halit (NaCl), extrem de solubil în apă. Prezența apei – fie din precipitații, fie din pârâuri – accelerează dizolvarea zăcământului, ducând la instabilitate structurală, tasări și riscuri de prăbușire. Cele mai expuse sunt vechile galerii, abandonate între 1780 și 1900, care nu au fost închise corespunzător și astăzi nu sunt monitorizate.
Practic, aceste cavități funcționează ca niște „pungi oarbe”, în care infiltrarea apei poate crea fisuri și goluri tot mai mari.
Topografia zonei contribuie și ea la risc: salina este amplasată într-un relief cu straturi argiloase și pânze freatice instabile, care favorizează acumulările și drenajul spre subteran. Fără măsuri clare și urgente, Salina Praid rămâne la voia întâmplării, iar prăbușirea unor sectoare nu mai este doar o ipoteză științifică, ci o chestiune de timp.
