Secretara care a devenit prințesă. Povestea fabuloasă a Munei și căsnicia care a șocat lumea arabă
Pe 25 aprilie, Prințesa Muna a Iordaniei a împlinit 84 de ani. Cunoscută drept a doua soție a Regelui Hussein și mama actualului suveran, Abdullah al II-lea, Muna a fost și soacra celebrei Regine Rania. Ultima apariție publică notabilă a avut loc pe 1 iunie 2023, la nunta nepotului său, Prințul Moștenitor Hussein, cu Prințesa Rajwa.
Povestea Munei seamănă cu un scenariu hollywoodian. Născută Antoinette (Toni) Avril Gardiner, în 1941, în Suffolk, Anglia, a fost fiica unui ofițer britanic. A copilărit în Kuala Lumpur, iar după revenirea în Regatul Unit, a dus o viață anonimă, lucrând ca secretară. Soarta i s-a schimbat în momentul în care s-a mutat în Iordania, alături de tatăl ei. Acolo, a obținut un post pe platoul filmului „Lawrence al Arabiei”, unde s-a întâlnit cu însuși Regele Hussein.
Istoria oficială susține că acolo a avut loc întâlnirea providențială, însă o biografie neautorizată oferă o variantă mai pitorească: cei doi s-ar fi cunoscut la o petrecere costumată, unde tânăra britanică i-ar fi spus suveranului: „Majestatea Voastră este un dezastru”.
Regele Hussein, pe atunci un monarh tânăr și nonconformist, își dorea să rupă lanțul căsătoriilor aranjate. După o primă căsătorie eșuată cu verișoara sa, Prințesa Dinah, s-a îndrăgostit de Toni Gardiner și a decis să-și urmeze inima, în ciuda scandalului pe care l-a provocat un astfel de mariaj. Pentru a deveni soția lui, Toni a trebuit să se convertească la Islam și a primit numele de Muna al-Hussein. Nunta a avut loc pe 25 mai 1961, iar un an mai târziu s-a născut primul lor fiu, Abdullah, viitorul rege al Iordaniei.
Scena putea părea desprinsă dintr-o poveste de basm: o tânără britanică, care își câștiga pâinea dintr-un loc de muncă obișnuit de 9 la 17, se trezește, într-un interval scurt, pe tronul regal.
A divorțat de rege
Viața Prințesei Muna a cunoscut o transformare spectaculoasă odată cu căsătoria cu Regele Hussein, iar destinul ei s-a schimbat ireversibil, în special după nașterea primului ei fiu, Abdullah, în 1962, urmat de Prințul Faisal (1963) și gemenii Aisha și Zein (1968).
În perioada care a urmat, nu doar că a fost alături de Regele Hussein în cadrul evenimentelor oficiale și a reprezentat Iordania pe plan internațional, dar a fost martora celor mai tulburi ani ai monarhiei iordaniene, într-un context marcat de amenințări constante la adresa regelui și o instabilitate politică ce punea sub semnul întrebării siguranța regatului. În ciuda unei participări la celebra petrecere de la Persepolis din 1971, alături de Șahul și Împărăteasa Farah, în decurs de două luni, cei doi și-au anunțat divorțul, un fapt neașteptat și șocant pentru toți.
După separare, Muna și-a păstrat titlul de Alteță Regală, dar a fost nevoită să își împartă viața între Iordania și Anglia, pentru a rămâne aproape de copiii săi. Poziția sa în cadrul curții regale a fost substanțial influențată de recăsătoria regelui cu Alia Toukan, care a devenit regină. Muna nu era decât mama a doi prinți, care nu aveau nicio șansă să urce pe tron, având în vedere că moștenitorul era fratele regelui, Prințul Hassan. Poate tocmai acest statut minor i-a permis să își păstreze poziția în cadrul curții, având o influență discretă, dar fără să reprezinte o amenințare la adresa noii regine.
În acest timp, Prințesa Muna s-a concentrat pe cauze educaționale și de sănătate, iar acest lucru a dus la înființarea Fundației Princess Muna Nursing Scholarship, care sprijină formarea asistenților medicali. După ascensiunea fiului său pe tron, rolul Munei a devenit și mai important. Ea a efectuat mai multe vizite oficiale în străinătate, inclusiv în România, majoritatea având ca temă sănătatea publică, iar legătura sa cu Majestatea Sa Margareta a fost una de prietenie strânsă, relatează okmagazine.ro.
