De unde vine, de fapt, expresia „țiganul e țigan și în ziua de Paște”? Mulți români o folosesc complet greșit
Expresia „țiganul e țigan și în ziua de Paște” are rădăcini adânci în istoria și cultura României, fiind strâns legată de percepțiile și prejudecățile față de comunitatea romă.
Ce semnifică, de fapt, expresia „Țiganul e țigan și-n ziua de Paște”
În trecut, romii erau excluși de la numeroase tradiții și obiceiuri ale majorității creștine, iar Paștele, cea mai importantă sărbătoare religioasă din calendarul ortodox, era una dintre cele la care nu aveau voie să participe sau să o sărbătorească în mod oficial. Această marginalizare religioasă și socială reflecta poziția de outsideri pe care romii o aveau în societate.
Pe vremea când romii erau sclavi pe moșiile boierilor sau în mănăstiri, le era interzis să petreacă Paștele. În timp ce restul oamenilor participau la Înviere și respectau tradițiile, aceștia munceau și își slujeau stăpânii. De aici a pornit zicala „Țiganul e țigan și-n ziua de Paște”. Mai exact, robul e rob și în ziua Domnului, deci nu are voie să se bucure de sărbătoare sau să se odihnească, potrivit shtiu.ro.
Expresia era folosită pentru a sublinia ideea că o persoană nu își poate schimba adevărata natură, indiferent de circumstanțe, nici măcar în ziua unei sărbători cu semnificație spirituală profundă, cum este Paștele. Astfel, chiar și în ziua când se așteaptă schimbare, iertare și transformare, persoana rămâne „așa cum este”.
Cum este perceput acest proverb în zilele noastre
În epoca contemporană, însă, această expresie este privită ca un stereotip negativ și ofensator, care perpetuează prejudecăți și discriminare împotriva romilor. Pe măsură ce societatea evoluează și se axează tot mai mult pe incluziune și respect pentru diversitate, astfel de expresii sunt din ce în ce mai criticate și evitate.
În plus, este important să înțelegem că romii, ca oricare altă comunitate, au propriile lor tradiții și sărbători, iar excluderea lor de la sărbătorile creștine a fost o reflectare a marginalizării istorice, nu a unei realități culturale. Astăzi, promovarea dialogului intercultural și a respectului reciproc încearcă să depășească aceste bariere și să combată stereotipurile vechi, construind o societate mai tolerantă și unită.
