Cu ce bărbat din familia lui Ceaușescu s-a iubit tovarășa Elena: „Avea o slăbiciune deosebită”
După execuția soților Ceaușescu în timpul Revoluției din decembrie 1989, în presă au început să circule tot mai multe zvonuri despre viața personală a cuplului dictatorial. Una dintre cele mai discutate teme a fost presupusa infidelitate a Elenei Ceaușescu.
Potrivit relatărilor apărute în acea perioadă, soția fostului lider comunist nu doar că nu i-ar fi fost fidelă lui Nicolae Ceaușescu, dar nici nu l-ar fi iubit cu adevărat. Unele dintre aceste zvonuri, considerate deosebit de controversate pentru contextul vremii, susțineau că Elena ar fi avut nu mai puțin de cinci amanți, dar s-ar fi iubit și cu fratele lui Nicolae Ceaușescu.
Tovarășa și fratele dictatorului
Viața personală a Elenei Ceaușescu a fost, mai ales după căderea regimului comunist, subiectul unor numeroase speculații și mărturii, unele dintre ele provenind chiar din cercul apropiaților familiei Ceaușescu. Una dintre cele mai răspândite povești susține că, înainte de relația oficială cu Nicolae Ceaușescu, Elena ar fi avut o idilă cu Marin Ceaușescu, fratele liderului comunist. Informația a fost confirmată, în parte, chiar de fiica lui Marin, Mihaela Moraru.
„Tanti Lenuța avea o slăbiciune pentru deosebită pentru Marin, pe care-l cunoscuse înaintea lui Nicolae și cu care chiar flirtase o scurtă perioadă… Așa ziceau gurile rele din familie și îi mai reproșa și mama la necaz lui tata, dar mai mult așa în glumă, luându-l peste picior: «De ce oare, Marine, n-ai luat-o tu, că salvai, dracu’ , ţara de la urgie?!»”, a spus fiica lui Marin Ceaușescu, relatează capital.ro.
Nicolae și Elena Ceaușescu
Elena și Nicolae Ceaușescu s-au cunoscut pe 1 mai 1939, la un eveniment organizat în Ferentari. Ea avea 22 de ani, iar el era deja implicat în mișcarea comunistă. Potrivit unor istorici, relația dintre cei doi nu ar fi fost una bazată pe iubire, ci mai degrabă pe interese personale și, în cazul Elenei, pe dorința de răzbunare după o dragoste neîmpărtășită.
„A fost un act de răzbunare din partea lor peste timp, încercând astfel să-și explice și lor, și nouă, într-un fel de ce s-au agățat de pozițiile lor, de ce s-au umilit deseori mai mult decât era cazul. Iar în opinia publică explicațiile au prins. Există un mit în psihologie, cel al lui Adam și al Evei.
Adam e băiatul cel bun, integru, pe când Eva e cea care-l duce în păcat. Nimeni nu se întreabă de ce Adam nu rezistă ispitei, de ce nu-i arde două palme femeii care încearcă să schimbe armonia supremă. Pur și simplu lumea se împarte, și nu de ieri, de azi, în bine și în rău. Bărbatul e asociat de multă vreme ideii de bine. Cealaltă opțiune nu e greu de ghicit”, spune istoricul Lavinia Betea
