Ce mânca Alexandru Ioan Cuza la micul dejun. Preparatul care nu îi lipsea de pe masă în nicio dimineață
Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești, este cunoscut în istorie mai ales pentru reformele sale curajoase, precum secularizarea averilor mănăstirești și reforma agrară.
Mai puțin cunoscute publicului larg sunt aspectele intime ale vieții sale cotidiene – inclusiv ce mânca la micul dejun.
În spatele figurii politice riguroase se afla un om cu preferințe culinare bine definite, influențate de epoca sa, de obiceiurile boierești, dar și de gusturile moldovenești autentice.
Contrar așteptărilor, micul dejun al lui Alexandru Ioan Cuza nu era fastuos, ci mai degrabă echilibrat, nutritiv și în acord cu spiritul vremii. Domnitorul începea ziua devreme, între orele 6:00 și 7:00 dimineața, iar masa de dimineață era un moment de liniște, uneori petrecut alături de apropiați, alteori în singurătate.
Preparatul nelipsit de pe masa domnitorului: ouăle moi cu brânză de burduf și pâine de casă
Unul dintre preparatele care nu lipseau niciodată de pe masa de dimineață a lui Cuza erau ouăle moi, servite alături de brânză de burduf, o specialitate românească apreciată pentru gustul său intens și ușor sărat. Brânza era, de obicei, așezată pe o felie groasă de pâine de casă, coaptă în cuptor cu lemne – un aliment de bază în gospodăriile boierești și țărănești deopotrivă.
Această combinație simplă de ouă calde, brânză maturată și pâine proaspătă era completată uneori de ceapă verde sau ridichi, în funcție de sezon, și de un pahar de lapte dulce sau lapte prins.
Alteori, Cuza consuma ceai negru sau cafea turcească, o modă adusă din Constantinopol și preluată în cercurile aristocratice românești.
Influențele gastronomice din epocă
În a doua jumătate a secolului XIX, gastronomia românească era un amestec de influențe otomane, franțuzești și austro-ungare.
Cu toate acestea, Cuza păstra o apropiere de bucătăria moldovenească, lucru ce se reflecta în alegerile sale alimentare. Chiar dacă la mesele de prânz sau de seară puteau fi prezente preparate mai sofisticate, micul dejun rămânea fidel simplității și tradiției.
