Animalul pe care poți să-l înfometezi, îngheți, arzi, otrăvești, dar nu moare. Trăiește aproape oriunde pe glob
Natura ne surprinde constant prin capacitatea incredibilă a unor organisme de a supraviețui în cele mai ostile condiții de pe Pământ – sau chiar în afara lui. Însă dintre toate vietățile care ne lasă cu gura căscată, una se detașează net: tardigrada, supranumită și „ursul de apă”. Este animalul pe care îl poți usca, îngheța, arde, iradia, înfometa sau otrăvi… și tot nu moare.
Tardigradele, creaturi microscopice care pot fi găsite aproape oriunde pe glob
Tardigradele sunt creaturi microscopice, cu dimensiuni între 0,1 și 1,5 mm, care pot fi găsite aproape oriunde pe glob: în solul umed, pe mușchi, în ape dulci sau chiar la altitudini extreme, cum ar fi vârfurile munților Himalaya sau adâncurile scoarței terestre. Cu un corp scurt, lipsit de cap distinct, patru perechi de picioare terminate în gheare și un sistem digestiv simplu, tardigradele par desprinse dintr-o altă lume – și, într-un fel, chiar sunt.
Imune la moarte?
Potrivit cercetărilor publicate în Zoological Journal, dar și în Journal of Experimental Biology (Covich, „Freshwater Invertebrates”), tardigradele sunt capabile să supraviețuiască unor condiții incompatibile cu viața. Rezistă la temperaturi de la aproape zero absolut (-273 °C) până la +151 °C, pot suporta doze masive de radiații, sunt imune la vidul spațiului cosmic și pot rămâne complet deshidratate timp de ani de zile fără a suferi daune.
Și mai uluitor, ele revin la viață în doar câteva minute după rehidratare, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Care este secretul supraviețuirii lor
Cum este posibilă o astfel de performanță? Răspunsul stă într-un mecanism biologic numit criptobioză – o stare în care tardigradele își încetinesc drastic metabolismul, intrând într-o formă de „animație suspendată”. Practic, toate procesele biologice se opresc temporar, permițându-le să „hiberneze” chiar și decenii în cele mai dure condiții.
Este echivalentul unei stări de moarte clinică controlată, din care se pot „trezi” complet funcționale atunci când mediul devine din nou prielnic.
În 2007, cercetătorii europeni au trimis tardigrade în spațiu, într-o misiune fără protecție împotriva radiațiilor solare sau a vidului cosmic. După ce au petrecut zece zile în orbita Pământului, multe dintre ele au supraviețuit și chiar s-au reprodus după întoarcerea pe Terra. Acest experiment a confirmat că tardigradele sunt singurele animale cunoscute care pot supraviețui în spațiul cosmic în forma lor activă.
Avantajul acestor viețuitoare
Lipsa unui sistem respirator sau circulator nu este o limitare, ci un avantaj pentru aceste viețuitoare. Datorită dimensiunii lor reduse, oxigenul se difuzează direct prin corp, iar metabolismul minim le permite să trăiască în medii unde alte forme de viață nu pot exista. În plus, capacitatea de autofertilizare sporește șansele de perpetuare a speciei în medii izolate.
„Ursul de apă” este dovada vie că viața își găsește calea chiar și în cele mai improbabile colțuri ale universului. Cercetătorii consideră că studierea acestor organisme poate avea implicații uriașe, de la biotehnologie la explorarea spațială. Dacă vom coloniza vreodată alte planete, s-ar putea ca tardigradele să ne fie primii însoțitori de drum.
